în jurul anilor 3200–2500 î.Hr.

Stonehenge și Skara Brae: urme din Epoca de piatră

Pe o câmpie din comitatul Wiltshire, în Anglia, se înalță un cerc de pietre uriașe puse în picioare: Stonehenge. Este cel mai cunoscut monument rămas din Epoca de piatră. Nimeni nu știe sigur la ce folosea, dar probabil oamenii se adunau acolo pentru ceremonii în anumite perioade ale anului. Azi este un sit al patrimoniului mondial UNESCO (World Heritage Site).

Cei care l-au construit l-au plănuit cu grijă: pietrele sunt aliniate cu răsăritul soarelui la mijlocul verii și cu apusul la mijlocul iernii. Le-au și cărat de departe. Blocurile mari de gresie, numite sarsens, au venit de la aproximativ 25 km, „pietrele albastre” (bluestones), mai mici, din Preseli Hills (dealurile Preseli), în Țara Galilor, la aproximativ 240 km, iar în 2024 un studiu publicat în revista Nature a arătat că „Piatra Altarului” (Altar Stone) din mijloc provine din nord-estul Scoției, de la circa 700 km. Cum anume au fost mutate atât de departe pietre de câteva tone, încă se cercetează.

Skara Brae: un sat scos la iveală de o furtună

Pe Orkney (Orcade), un grup de insule în largul coastei de nord a Scoției, se află un sat din Epoca de piatră numit Skara Brae. Niciun sat preistoric din nordul Europei nu este mai bine păstrat, iar el i-a învățat pe arheologi foarte multe despre cum trăiau oamenii la sfârșitul Epocii de piatră.

Oamenii au locuit acolo cam din 3180 î.Hr. până în 2500 î.Hr., până când dunele de nisip purtate de vânt l-au acoperit. A rămas ascuns mai bine de 4.000 de ani. Apoi, în iarna lui 1850, o furtună puternică a măturat nisipul de pe țărm, iar localnicii au descoperit dedesubt casele de piatră fără acoperiș.

Cuprinsul epocii: î.Hr.