Manual

Capitolul 4: O societate modernă și prosperă

Conținut

Timp liber și locuri de interes

Lectură

aproximativ 20 min

Întrebări

17 întrebări

Timp liber și locuri de vizitat: de la friptura de duminică la Big Ben

Duminică la prânz, în bucătării din toată Marea Britanie, o bucată mare de carne de vită se frige în cuptor, lângă o tavă de Yorkshire pudding umflate ca niște boluri mici. După-amiaza, unii merg la grădina lor închiriată să scoată legume, iar alții își plimbă câinele. Seara, prietenii se înghesuie în pubul din colț pentru concursul săptămânal de cultură generală.

Cum își petrec britanicii timpul liber? Ce limite de vârstă, ce filme și ce locuri celebre ar putea apărea la test? Capitolul are două jumătăți. Prima este despre timpul liber de zi cu zi; a doua te poartă într-un tur al celor mai cunoscute obiective din Regatul Unit.

Grădinile: weekendul britanic

Multe case din Marea Britanie au grădină, iar să-ți petreci jumătate de sâmbătă tunzând gazonul sau tăind trandafirii este ceva cu totul obișnuit. Cine nu are loc acasă să-și cultive hrana poate închiria un mic teren separat, numai pentru fructe și legume. Acesta se numește allotment (lot de grădină).

Peste tot au loc expoziții de grădinărit și de flori, de la mari evenimente naționale până la concursuri de sat. Multe orașe au și un garden centre (centru de grădinărit), un magazin care vinde plante și tot felul de unelte de grădină.

Fiecare dintre cele patru națiuni are grădinile ei celebre. E util să știi în ce națiune se află fiecare:

• Anglia (England): Kew Gardens, Sissinghurst, Hidcote
• Scoția (Scotland): Crathes Castle, Inveraray Castle
• Țara Galilor (Wales): Bodnant Garden
• Irlanda de Nord (Northern Ireland): Mount Stewart

Loturile de grădină au avut marele lor moment în Al Doilea Război Mondial. Marea Britanie își aducea pe mare o mare parte din hrană, iar submarinele germane scufundau multe dintre aceste nave, așa că guvernul a lansat o campanie numită Dig for Victory („Sapă pentru victorie”), cerându-le oamenilor să transforme parcurile, gazonul și chiar grădinile din fața casei în straturi de legume. Marile grădini de azi sunt prețuite altfel: Kew Gardens din Londra este sit al Patrimoniului Mondial din 2003, iar colecția sa de specii de plante este una dintre cele mai mari de pe Pământ.

Patru națiuni, patru flori

Fiecare națiune a Regatului Unit are floarea ei, pe care oamenii o poartă uneori de ziua sfântului patron al națiunii respective:

Anglia
trandafirul (rose)

Scoția
ciulinul (thistle)

Țara Galilor
narcisa galbenă (daffodil)

Irlanda de Nord
trifoiul (shamrock)

Cumpărături și mâncare: patru națiuni, patru feluri de mâncare

Majoritatea orașelor au o zonă comercială principală numită town centre (centrul orașului). Sunt frecvente și centrele comerciale acoperite, fie în mijlocul orașului, fie la marginea lui. Cele mai multe magazine din Regatul Unit sunt deschise șapte zile pe săptămână, deși de obicei au program mai scurt duminica și în zilele de sărbătoare legală. În multe orașe există și o piață, una sau mai multe zile pe săptămână, unde comercianții vând tot felul de lucruri de la tarabe.

Britanicilor le place să gătească și își invită des prietenii la masă. Datorită unei istorii lungi și unei populații foarte amestecate, oamenii din Regatul Unit mănâncă o varietate uriașă de mâncăruri. Totuși, fiecare dintre cele patru națiuni are un „fel de mâncare emblematic”, iar acestea apar des la test:

• Anglia: friptură de vită (roast beef), cu cartofi, legume și Yorkshire pudding. În ciuda numelui, Yorkshire pudding nu este un desert: este un aluat lichid (un amestec moale de făină, ouă și lapte) copt într-un cuptor foarte încins. Peștele cu cartofi prăjiți (fish and chips) este și el un preferat.
• Țara Galilor: Welsh cakes, prăjiturele mici și plate din făină, condimente și fructe uscate, care se mănâncă calde sau reci.
• Scoția: haggis: organe (inimă, ficat și altele), seu (grăsime tare), ceapă și fulgi de ovăz, toate gătite într-un stomac de oaie.
• Irlanda de Nord: Ulster fry, o farfurie mare în care totul este prăjit: ouă, bacon și cârnați, black pudding și white pudding (un fel de caltaboși), ciuperci și roșii, plus pâine de cartofi (potato bread) și soda bread (pâine dospită cu bicarbonat).

Oamenii iau aceste mâncăruri în serios. În 2008, Royal Society of Chemistry a declarat, pe jumătate în glumă, că nimic mai scund de 4 inchi (circa 10 cm) nu se poate numi Yorkshire pudding. Haggis este strâns legat de poetul scoțian Robert Burns, care a scris poemul Address to a Haggis; de Burns Night, ziua lui de naștere, pe 25 ianuarie, oamenii citesc poemul cu voce tare înainte ca haggisul să fie tăiat.

Cinematograful: de la Chaplin la 007

Marea Britanie a jucat un rol important în povestea cinematografului modern. Primele proiecții publice de film din Regatul Unit au avut loc în 1896, iar mersul „la film” a devenit repede o distracție extrem de populară. Încă de la început, cineaștii britanici au fost cunoscuți pentru efectele speciale ingenioase, iar acesta este și azi un domeniu în care Marea Britanie excelează.

Încă din vremea filmului mut, actorii britanici au lucrat și în Marea Britanie, și în America. Cel mai cunoscut exemplu este Sir Charles „Charlie” Chaplin: personajul lui din filmele mute, un vagabond (tramp, un rătăcitor fără adăpost) cu melon și baston, l-a făcut vedetă la Hollywood.

Anii 1930 au fost o epocă de aur pentru studiourile de film britanice. Printre regizorii de frunte se numărau Sir Alexander Korda și Sir Alfred Hitchcock. Hitchcock s-a mutat mai târziu la Hollywood și a rămas un regizor important până la moartea sa, în 1980. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, filme britanice precum In Which We Serve au ajutat la menținerea moralului oamenilor. Mai târziu, regizori precum Sir David Lean și Ridley Scott au avut mare succes atât în Marea Britanie, cât și în străinătate.

Hitchcock, născut la Londra, avea un obicei celebru: apărea o secundă sau două în filmele pe care le regiza, de exemplu ca un trecător care urcă într-un tren cu cutia unui instrument muzical. Fanii încă se amuză să descopere unde s-a ascuns.

Anii 1950 și 1960 au fost apogeul filmelor de comedie britanice. Exemple clasice sunt The Ladykillers și Passport to Pimlico, urmate puțin mai târziu de seria Carry On.

Astăzi, multe filme făcute în Marea Britanie sunt finanțate de companii din alte țări, dar folosesc competențe și talente britanice. Câteva dintre cele mai de succes filme din toate timpurile au fost făcute în Regatul Unit, printre care Harry Potter și James Bond, două dintre seriile de filme cu cele mai mari încasări din istorie. Ealing Studios din Londra afirmă că este cel mai vechi studio de film din lume care nu și-a oprit niciodată activitatea.

Marea Britanie este în continuare deosebit de puternică la efecte speciale și animație. Nick Park, de exemplu, a câștigat patru premii Oscar, trei dintre ele pentru filmele lui cu Wallace and Gromit.

Dintre actori, Richard Burton, David Niven, Sir Rex Harrison și Sir Laurence Olivier au jucat cu toții în multe filme populare. Printre câștigătorii britanici de Oscar mai recenți se numără Kate Winslet, Colin Firth, Tilda Swinton, Dame Judi Dench și Sir Anthony Hopkins.

Versiunea britanică a premiilor Oscar sunt British Academy Film Awards, decernate în fiecare an de BAFTA (British Academy of Film and Television Arts, Academia Britanică de Film și Televiziune).

Filme britanice clasice

Reține că David Lean a regizat două dintre aceste filme (Brief Encounter și Lawrence of Arabia) și că cel mai vechi este The 39 Steps al lui Hitchcock.

Umorul britanic: de la bufonii curții la Monty Python

Glumele, ironizarea celor de la putere și capacitatea de a râde de tine însuți sunt o parte importantă a caracterului britanic. Tradiția vine de departe:

• Evul Mediu: regii și nobilii bogați țineau un bufon (jester), a cărui treabă era să spună glume și să-i tachineze pe cei de la curte.
• Mai târziu, Shakespeare a introdus personaje comice în piesele sale.
• Secolul al XVIII-lea: au devenit populare caricaturile politice care îi luau în râs pe politicienii cunoscuți. Uneori chiar monarhul și Familia Regală erau ținte.
• Secolul al XIX-lea: au apărut revistele satirice (reviste care ironizează persoanele din viața publică). Cea mai celebră a fost Punch, publicată pentru prima dată în anii 1840. Ziarele publică și azi caricaturi politice, iar reviste precum Private Eye continuă tradiția satirică.

Înainte ca majoritatea oamenilor să aibă televizor, o ieșire preferată în oraș era music hall, un spectacol de varietăți cu cântece și numere, în care comedianții erau principala atracție. Unii artiști care au început în music hall în anii 1940 și 1950 au devenit apoi vedete de televiziune, cum ar fi duo-ul Morecambe and Wise.

Comedia de televiziune și-a dezvoltat apoi propriile stiluri:

• Sitcomurile (sitcom, prescurtare de la „situation comedy”, comedie de situație): de obicei despre viața de familie sau despre oameni la serviciu, și încă foarte populare.
• Emisiunile satirice: din anii 1960, That Was The Week That Was; din anii 1980 și 1990, Spitting Image.
• În 1969, Monty Python's Flying Circus a adus un tip de comedie complet nou, suprarealist.
• Stand-up comedy (stand-up comedy), în care un singur comedian spune glume în fața unui public live, a revenit puternic în ultima vreme.

Televiziune, radio și licența TV

Marea Britanie are o mulțime de canale TV. Pe unele le poți urmări gratuit, iar altele cer un abonament plătit. Printre emisiunile populare se numără telenovelele de lungă durată (soap operas) precum Coronation Street și EastEnders.

Fiecare națiune are și propriile emisiuni. Scoția are propriile programe și un canal în gaelică; Țara Galilor are un canal în galeză; iar Irlanda de Nord are și ea propriile emisiuni, unele dintre ele în gaelica irlandeză.

Canalul în limba galeză este S4C, care a pornit în 1982, iar canalul în gaelica scoțiană este BBC Alba, lansat în 2008 (Alba este cuvântul gaelic pentru Scoția).

Ai nevoie de licență ca să te uiți la televizor

Acest lucru îi surprinde pe mulți nou-veniți. În Regatul Unit, dacă ai un televizor, un calculator sau orice alt dispozitiv pe care îl folosești ca să urmărești televiziune, trebuie să cumperi o licență TV (TV licence).

• O singură licență acoperă toate dispozitivele dintr-o locuință.
• Excepția: într-o casă comună în care oamenii închiriază camere separate, fiecare cu propriul contract de închiriere, fiecare persoană are nevoie de propria licență.
• Persoanele de peste 75 de ani pot cere o licență gratuită, iar persoanele nevăzătoare primesc o reducere de 50%.
• Dacă te uiți la televizor fără licență, poți primi o amendă de până la 1.000 £.

Taxa de licență finanțează BBC, radiodifuzorul public al Regatului Unit, care face atât emisiuni de televiziune, cât și de radio. Este cel mai mare radiodifuzor din lume. O parte din bani vine de la stat, dar BBC este independent de guvern. Celelalte canale TV sunt finanțate în principal din publicitate și abonamente.

La radio e la fel. Există posturi naționale și locale, unele care difuzează un singur gen de muzică și altele care emit în galeză sau gaelică. Radioul BBC este plătit din licența TV; celelalte posturi trăiesc din publicitate.

Rețelele de socializare

Mulți oameni din Marea Britanie folosesc rețele de socializare precum Facebook și Twitter ca să țină legătura cu prietenii, să-și stabilească întâlniri și să împărtășească fotografii, videoclipuri și opinii. Mulți le folosesc pe telefon când sunt pe drum.

Puburi, loterie și animale de companie: reține vârstele

Puburi și cluburi de noapte

Pubul (pub, prescurtare de la „public house”) este în centrul vieții sociale britanice. Multora le place să se întâlnească acolo cu prietenii, iar majoritatea cartierelor au un pub al lor, numit local, unde oamenii se adună în mod firesc. Concursul de cultură generală din pub (pub quiz) este foarte popular, iar biliardul (pool) și darts (darts) sunt jocuri tradiționale de pub.

Majoritatea puburilor se deschid la ora 11 dimineața, sau la prânz (ora 12) duminica. Cluburile de noapte, cu muzică și dans, se deschid și se închid mai târziu decât puburile. Programul este stabilit de persoana care deține licența pentru alcool (licensee).

Pariuri și loterie

Multor oameni din Regatul Unit le place să parieze pe un rezultat sportiv sau pe alt eveniment, iar în multe locuri există cazinouri. Trebuie să ai 18 ani ca să intri într-o agenție de pariuri sau într-un club de jocuri de noroc. Există și National Lottery (Loteria Națională), cu extrageri în fiecare săptămână: poți participa cumpărând un bilet sau un loz răzuibil. Cei sub 16 ani nu au voie să cumpere bilete la National Lottery.

Animale de companie

Mulți oameni din Regatul Unit au o pisică sau un câine, pentru companie sau pur și simplu pentru că le place să aibă grijă de animale. Legea spune:

• Este ilegal să te porți crud cu un animal de companie sau să-l neglijezi.
• În public, fiecare câine trebuie să poarte o zgardă cu numele și adresa stăpânului.
• Stăpânii trebuie să-și țină câinele sub control și să strângă după el în locurile publice.

Vaccinurile și tratamentele pentru animale le face medicul veterinar (vet, veterinary surgeon). Dacă nu îți permiți un veterinar, există organizații caritabile care te pot ajuta.

La țară: parcurile naționale și National Trust

Peisajul rural britanic este brăzdat de poteci publice (public footpaths) și este excelent și pentru mountain bike, cățărare și drumeții pe dealuri. Anglia, Țara Galilor și Scoția au împreună 15 parcuri naționale. Fiecare este o zonă rurală protejată pe care o poate vizita oricine și în care oamenii și locuiesc și lucrează, ajutând la îngrijirea peisajului. Asta le face diferite de parcurile naționale din multe alte țări, care sunt protejate, dar nelocuite.

Regatul Unit are și un număr uriaș de muzee, de la mici colecții locale până la mari muzee naționale. Majoritatea obiectivelor celebre din țară sunt deschise vizitatorilor, de obicei contra cost.

O mare parte din peisajul rural și multe locuri istorice sunt îngrijite și ținute deschise de două organizații caritabile:

• National Trust, care acoperă Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord.
• National Trust for Scotland, care acoperă Scoția.

Ele protejează clădiri, coaste și peisaje rurale importante. National Trust a fost înființat în 1895 de trei voluntari, iar astăzi se bazează pe ajutorul a peste 61.000 de voluntari.

Cei trei fondatori au fost reformatoarea socială Octavia Hill, avocatul Sir Robert Hunter și clericul Hardwicke Rawnsley. Rawnsley locuia în Lake District, iar prietena lui, Beatrix Potter, autoarea cărților despre Peter Rabbit, a cumpărat mai târziu multe ferme acolo și le-a lăsat pe toate moștenire National Trust la moartea ei.

Nouă obiective pe care trebuie să le știi

Merită să cunoști nouă locuri celebre. Le reții mai ușor dacă le grupezi pe națiuni: cinci în Anglia, două în Scoția și câte unul în Țara Galilor și în Irlanda de Nord.

Anglia: trei obiective din Londra

Big Ben (Big Ben) este, strict vorbind, porecla clopotului celui mare din ceasul de la clădirea Parlamentului (Houses of Parliament) din Londra, deși mulți folosesc numele pentru tot ceasul. Ceasul are peste 150 de ani. În 2012, turnul lui a primit numele de Elizabeth Tower (Elizabeth Tower), pentru a marca Jubileul de Diamant (Diamond Jubilee) al reginei Elisabeta a II-a (Elizabeth II), al 60-lea an al ei ca regină.

London Eye (London Eye) este o roată panoramică uriașă pe South Bank (malul de sud) al Tamisei, înaltă de 443 de picioare (135 de metri). A fost construită inițial ca parte a sărbătorilor britanice pentru noul mileniu (anul 2000) și este și azi în centrul artificiilor de Anul Nou.

Wilhelm Cuceritorul (William the Conqueror), adică Wilhelm I, a construit primul Turn al Londrei (Tower of London) după ce a devenit rege în 1066. Vizitatorii sunt conduși prin el de Yeoman Warders (Yeoman Warders), numiți adesea Beefeaters, care explică lunga istorie a clădirii. Tot acolo, vizitatorii pot vedea și Bijuteriile Coroanei (Crown Jewels).

Turnul ține în permanență cel puțin șase corbi. Legenda spune că, dacă vreodată corbii pleacă, regatul va cădea, așa că un îngrijitor special are grijă de ei. E doar o legendă, dar tradiția este respectată și azi.

Anglia: Eden Project și Lake District

Eden Project (Eden Project) se află în sud-vestul Angliei, în Cornwall. Biomes (biomii) săi sunt ca niște sere uriașe, pline de plante din toate colțurile lumii. Pe lângă faptul că poate fi vizitat, este și o organizație caritabilă care derulează proiecte de mediu și sociale în multe țări.

Lake District (Lake District) este cel mai mare parc național al Angliei, cu 885 de mile pătrate (2.292 de kilometri pătrați) de lacuri și munți. Este iubit de alpiniști, drumeți și navigatori. Cel mai mare lac al său este Windermere (Windermere). În 2007, telespectatorii au votat Wastwater (Wastwater) drept „priveliștea preferată a Marii Britanii”.

Scoția: Edinburgh Castle și Loch Lomond

Castelul din Edinburgh (Edinburgh Castle) domină silueta orașului, iar istoria lui începe în Evul Mediu timpuriu. Astăzi castelul este administrat de Historic Scotland (Historic Scotland), o agenție a Guvernului Scoțian.

Parcul Național Loch Lomond and the Trossachs (Loch Lomond and the Trossachs National Park) se află în vestul Scoției și acoperă 720 de mile pătrate (1.865 de kilometri pătrați). Loch Lomond însuși este cea mai mare întindere de apă dulce de pe insula principală a Marii Britanii și probabil cel mai cunoscut element al parcului.

Țara Galilor: Snowdonia

Snowdonia (Snowdonia) este un parc național din nordul Țării Galilor (North Wales), cu o suprafață de 838 de mile pătrate (2.170 de kilometri pătrați). Cel mai cunoscut element al său este Snowdon (Snowdon), cel mai înalt munte din Țara Galilor.

Irlanda de Nord: Giant's Causeway

Giant's Causeway (Giant's Causeway, „Drumul Uriașului”) se află pe coasta de nord-est a Irlandei de Nord. Este o mulțime de coloane de piatră formate din lavă vulcanică acum aproximativ 50 de milioane de ani, iar despre felul în care s-a format există multe legende.

Legenda are o explicație mai pitorească. Uriașul irlandez Finn McCool ar fi construit acest drum de piatră peste mare ca să meargă să se lupte cu un uriaș scoțian, dar când a văzut cât de mare era rivalul lui, a fugit acasă și și-a rugat soția să-l îmbrace ca pe un bebeluș. Uriașul scoțian a aruncat o privire la „bebelușul” uriaș, a tras concluzia că tatăl trebuie să fie înfricoșător și a fugit înapoi în Scoția, distrugând drumul în urma lui. Geologii spun că lava pur și simplu s-a contractat și a crăpat pe măsură ce s-a răcit, formând coloanele.

Rezumatul capitolului