secolele XI–XIV

Feudalismul: pământ în schimbul loialității

După ce normanzii au cucerit Anglia în 1066, William the Conqueror (Wilhelm Cuceritorul) și regii de după el s-au confruntat cu aceeași problemă: cum să păstreze controlul asupra noului teritoriu și să aibă mereu soldați gata de luptă. Răspunsul a fost să lege pământul de loialitate. În această perioadă, societatea era construită în jurul pământului. Normanzii au adus un sistem de stăpânire a pământului numit feudalism (feudalism). Regele le dădea pământ seniorilor săi, iar în schimb seniorii trebuiau să-l sprijine când pornea la război. Oricine deținea pământ trebuia să ofere un număr fix de oameni care să lupte. Câțiva țărani aveau pământ propriu, dar majoritatea erau șerbi (serfs). Un șerb primea o mică fâșie din pământul seniorului ca să-și cultive hrana. În schimb, trebuia să muncească pentru senior și nu era liber să plece.

Același sistem s-a dezvoltat și în sudul Scoției. În nordul Scoției și în Irlanda însă, pământul aparținea membrilor clanurilor (clans), adică ai unor familii mari și importante.

În feudalism, toată lumea, de la rege până la seniori și țărani, era legată de ceilalți prin pământ, loialitate și slujba în război: cei de sus împărțeau pământ, iar cei de jos dădeau soldați și muncă. Această ordine a durat câteva sute de ani, până când Moartea Neagră din secolul al XIV-lea a redus populația atât de brusc încât țăranii au început să ceară salarii mai mari.

Cuprinsul epocii: 1000 – 1200