1745–1746

Ultima răscoală: Bonnie Prince Charlie și Culloden

În 1745, iacobiții (Jacobites) din Scoția au mai încercat o dată să aducă familia Stuart înapoi pe tron, în locul fiului lui George I, George al II-lea (George II). Încercarea a fost condusă de nepotul lui Iacob al II-lea, Charles Edward Stuart, mai cunoscut drept Bonnie Prince Charlie.

El a debarcat în Scoția, unde clanurile din Highlands (Țara de Sus a Scoției) l-au sprijinit și au format o armată. A câștigat câteva bătălii la început, dar în 1746 armata lui George al II-lea l-a învins în Bătălia de la Culloden (Battle of Culloden). Charles a fugit înapoi pe continentul european.

Lupta de la Culloden s-a terminat în mai puțin de o oră și este adesea numită ultima bătălie campală (o bătălie plănuită între două armate complete) dată pe pământ britanic. După aceea, Charles s-a ascuns luni de zile în Highlands și pe insule. O femeie pe nume Flora MacDonald l-a ajutat să fugă cu barca pe Isle of Skye, deghizat într-o servitoare irlandeză numită „Betty Burke”, iar un cântec scoțian de mai târziu, „Skye Boat Song”, povestește această evadare.

Sfârșitul clanurilor și Highland Clearances

După Culloden, clanurile și-au pierdut cea mai mare parte din putere și influență. Șefii care se bucurau de încrederea regelui englez au devenit proprietari de pământ, iar oamenii din clanurile lor au devenit arendași care trebuiau să plătească chirie.

Mulți proprietari scoțieni au desființat micile ferme, numite crofts, ca să facă loc unor turme mari de oi și cirezi de vite. Acest lucru este cunoscut ca Highland Clearances („evacuările din Highlands”). La începutul secolului al XIX-lea, alungarea oamenilor de pe pământ devenise ceva foarte obișnuit, iar mulți scoțieni au plecat atunci în America de Nord.

Cuprinsul epocii: 1700 – 1800