anii 1760–1783
Pierderea Americii: independența americană
În secolul al XVIII-lea, chiar în timp ce Imperiul Britanic creștea în toată lumea, a suferit primul mare eșec în America de Nord. Până în anii 1760, Marea Britanie avea multe colonii în America de Nord. Erau bogate și în mare parte se conduceau singure. Familiile multor coloniști traversaseră la început Atlanticul pentru libertatea religioasă. Erau oameni educați și țineau foarte mult la libertate.
Când guvernul britanic a încercat să impună taxe coloniilor, coloniștii au văzut în asta un atac la libertatea lor. Sloganul lor era „no taxation without representation” („nicio taxă fără reprezentare”): nu avem pe nimeni care să vorbească pentru noi în Parlamentul britanic, deci de ce să-i plătim taxele? Parlamentul a încercat să calmeze lucrurile renunțând la unele taxe, dar relațiile s-au tot înrăutățit.
Ruptura finală a venit din cauza ceaiului. Marea Britanie își păstrase taxa pe ceai în colonii, iar în decembrie 1773 un grup de protestatari din Boston, deghizați în nativi americani, au urcat pe navele Companiei Indiilor de Est (East India Company) din port și au aruncat în mare toate cele 342 de lăzi cu ceai. Episodul a devenit celebru sub numele de Boston Tea Party. Guvernul britanic a răspuns închizând portul Boston și strângând controlul asupra coloniilor, ceea ce i-a împins și mai mulți coloniști de partea rebelilor. În 1775 au izbucnit lupte între trupele britanice și milițiile coloniale din Massachusetts, și a început Războiul de Independență al Americii.
Pe 4 iulie 1776, 13 colonii din America de Nord și-au declarat independența, spunând că oamenii au dreptul să-și formeze propriul guvern; 4 iulie este și azi ziua națională a Statelor Unite. În cele din urmă, coloniștii au învins armata britanică, iar în 1783 Marea Britanie le-a recunoscut independența.