din 1215 încoace

Magna Carta: și regele trebuie să respecte legea

În sistemul feudal al Evului Mediu, seniorii îi datorau regelui soldați, dar se așteptau și ca el să le respecte drepturile. Când a fost scrisă pentru prima dată această idee? Răspunsul începe în 1215. În acel an, regele Ioan (King John) s-a certat rău cu nobilii săi. (A existat un singur rege Ioan, de aceea nu are niciun număr după nume.) Tot mărea impozitele și tot pierdea războaie, iar până la urmă nobilii s-au săturat. La Runnymede, o pajiște de pe malul Tamisei, la vest de Londra, l-au obligat să accepte un document numit Magna Carta. Numele înseamnă în latină „Marea Cartă”. Până atunci, aproape nimic nu limita oficial ce putea face un rege.

Ideea de bază era simplă: chiar și regele trebuie să respecte legea. Documentul proteja drepturile nobililor și îl împiedica pe rege să mărească impozitele sau să facă și să schimbe legi după bunul său plac.

În practică, Magna Carta a rezistat doar vreo zece săptămâni. În august același an, papa a declarat-o nulă, iar regele și nobilii au ajuns curând din nou la război; regii de mai târziu au emis mai multe versiuni noi, și abia treptat a devenit unul dintre fundamentele dreptului englez. Nici nu a semnat-o vreodată regele Ioan: în locul semnăturii a fost aplicat sigiliul său regal. S-au păstrat doar patru exemplare din 1215, două la British Library și două aparținând catedralelor din Lincoln și Salisbury.

Nașterea Parlamentului

Regii avuseseră dintotdeauna un cerc de sfătuitori, printre care nobili puternici și conducători ai Bisericii. De câte ori regele avea nevoie de bani, îi chema la o adunare. Așa a început Parlamentul (Parliament). Cu timpul, s-a împărțit în două părți, numite „Camere” (Houses):

Totuși, doar un număr foarte mic de oameni puteau vota membrii Camerei Comunelor. Parlamentul Scoției era alcătuit din trei grupuri, numite stări (Estates): lorzii, comunele (oamenii de rând) și clerul (conducătorii Bisericii).

În această perioadă a început să prindă contur și ideea că judecătorii trebuie să fie independenți de guvern. În Anglia, judecătorii soluționau cazurile urmând deciziile anterioare și vechile tradiții, iar din acestea s-a format common law (dreptul bazat pe precedent). În Scoția, legea a fost „codificată”, adică scrisă sub forma unui set de reguli.

Cuprinsul epocii: 1200 – 1400