1714–1742

Un rege din Germania și primul prim-ministru

Regina Ana (Queen Anne), ultima dintre monarhii Stuart, nu a lăsat copii. Când a murit, în 1714, Parlamentul a ales ca următor rege un prinț german: George I. De ce el? Dintre toate rudele Anei, era cea mai apropiată rudă protestantă. A fost și primul rege din Casa de Hanovra (House of Hanover).

În Scoția, iacobiții (Jacobites) au refuzat să-l accepte. Ei voiau pe tron, în locul lui, pe fiul lui Iacob al II-lea (James II), dar au fost învinși curând.

George I vorbea prost engleza, așa că se baza foarte mult pe miniștrii săi. Ministrul principal din Parlament a ajuns mai târziu să fie numit prim-ministru (Prime Minister). Primul prim-ministru al Marii Britanii a fost Sir Robert Walpole, care a deținut funcția între 1721 și 1742.

Tot Walpole a dat Marii Britanii cea mai faimoasă adresă a ei. Regele George al II-lea (George II) i-a oferit în dar o casă pe Downing Street, la Londra, dar Walpole a cerut ca ea să fie legată de funcția de prim lord al Trezoreriei (First Lord of the Treasury), ca să poată locui acolo și cei care aveau să ocupe postul după el. S-a mutat în 1735, iar de atunci 10 Downing Street este reședința oficială a prim-ministrului.

Cuprinsul epocii: 1700 – 1800