Manual

Capitolul 5: Guvernul britanic, legea și rolul tău

Conținut

Parlamentul, alegerile și organizațiile internaționale

Lectură

aproximativ 20 min

Întrebări

16 întrebări

Parlamentul și alegerile: cum se votează

În ziua alegerilor din decembrie 2019, un alegător din Oxford a intrat într-o spălătorie ca să voteze. În Hampshire, oamenii au votat într-un pub fără firmă afară. În Suffolk, secția de votare era lângă o moară de vânt veche de vreo 200 de ani. Și mulți oameni și-au luat câinii cu ei și au postat fotografiile pe internet, lucru care a devenit între timp o tradiție la fiecare alegeri.

În Regatul Unit votezi adesea într-un loc cât se poate de obișnuit: sala unei biserici, o școală sau un centru comunitar. Ziua votului este aproape întotdeauna joi. Dar pe cine alegi cu votul acesta? Ce fac aleșii în Parlament? Cine are voie să voteze și cum se face? Capitolul răspunde la toate acestea, apoi se uită la organizațiile internaționale din care face parte Regatul Unit.

De fapt, nicio lege nu spune că ziua votului trebuie să fie joi, dar toate alegerile generale din 1935 încoace au avut loc într-o zi de joi. O explicație populară este că joia stă departe de slujbele religioase din weekend și vine înainte de vineri, vechea zi de salariu, ca alegătorii să nu-și cheltuiască întâi banii la pub. Nimeni nu știe cu adevărat motivul real, așa că privește-o ca pe o poveste utilă, nu ca pe un fapt.

Camera Comunelor: deputații pe care îi alegi

Așa cum a explicat capitolul anterior, Regatul Unit este împărțit în multe zone parlamentare numite circumscripții (constituencies). Fiecare alege un membru al Parlamentului, adică un deputat (MP), iar împreună deputații formează Camera Comunelor (House of Commons).

Parlamentul are două Camere. Comunele sunt considerate cea mai importantă, pentru că membrii lor sunt aleși de popor în alegeri democratice. Prim-ministrul și aproape toți membrii cabinetului fac parte din Comune. Fiecare deputat se ocupă de o circumscripție, adică de o zonă mică a țării.

Munca unui deputat are patru părți:

Vorbește în numele tuturor celor din circumscripție

Ajută la elaborarea de legi noi

Verifică și comentează activitatea guvernului

Dezbate marile probleme naționale

Camera Lorzilor: Camera fără alegeri

Cealaltă Cameră a Parlamentului este Camera Lorzilor (House of Lords). Membrii ei se numesc peers (lorzi). Alegătorii nu îi aleg și ei nu reprezintă o circumscripție. În ultimii aproximativ 50 de ani, ce face Camera Lorzilor și cine face parte din ea s-au schimbat foarte mult:

1. Înainte de 1958Fiecare lord era fie lord ereditar (cineva care a moștenit un titlu de la familie), fie judecător de rang înalt, fie episcop al Bisericii Angliei (Church of England)
2. 1958Prim-ministrul poate de acum să propună lorzi pe viață (life peers): titlul lor durează cât trăiesc și nu poate fi transmis copiilor
3. 1999Lorzii ereditari nu mai primesc automat un loc; în schimb, aleg dintre ei un număr mic care să facă parte din Cameră

Lorzii pe viață au, de obicei, o activitate importantă în politică, afaceri, drept sau altă profesie. Monarhul îi numește, la recomandarea prim-ministrului. Liderii celorlalte partide mari pot și ei să propună nume, iar persoanele fără partid sunt propuse de o comisie independentă de numiri (Appointments Commission).

Atunci ce face Camera Lorzilor?

• Este de obicei mai independentă de guvern decât Comunele.
• Poate sugera modificări ale legilor sau propune legi noi, pe care deputații le dezbat apoi.
• Examinează atent legile adoptate de Comune, ca să se asigure că vor funcționa cu adevărat.
• Urmărește guvernul, pentru a verifica dacă lucrează în interesul public.
• Unii lorzi sunt experți într-un anumit domeniu, iar cunoștințele lor ajută la elaborarea și verificarea legilor.

Dacă cele două Camere nu sunt de acord, Comunele au puterea de a trece peste decizia Lorzilor, deși acest lucru se întâmplă rar.

Speakerul: arbitrul Comunelor

Când în Comune are loc o dezbatere, persoana care stă în mijloc și conduce lucrările este președintele Camerei, numit Speaker. Speakerul este principalul oficial al Comunelor, iar rolul lui este unul neobișnuit:

• Speakerul este și el deputat, reprezintă în continuare o circumscripție și se ocupă de problemele localnicilor. Dar cât timp ocupă funcția, Speakerul rămâne neutru și nu reprezintă niciun partid.
• Ceilalți deputați îl aleg pe Speaker prin vot secret (un vot în care nimeni nu vede cum ai votat).
• Speakerul menține ordinea în dezbateri și se asigură că toată lumea respectă regulile. Asta include să se asigure că opoziția primește un timp corect pentru a dezbate temele pe care le alege.
• La ceremonii, Speakerul reprezintă Parlamentul.

Alegeri generale, alegeri parțiale și „first past the post”

Deputații sunt aleși la alegerile generale (General Election), organizate cel puțin o dată la cinci ani. Când un deputat moare sau se retrage, în circumscripția lui se organizează alegeri separate pentru înlocuirea lui. Acestea se numesc alegeri parțiale (by-election).

Deputații sunt aleși printr-un sistem numit first past the post (sistemul majoritar uninominal: „primul care trece linia”). În fiecare circumscripție câștigă candidatul cu cele mai multe voturi, chiar dacă nu are mai mult de jumătate din totalul voturilor. Partidul care câștigă cele mai multe circumscripții, având majoritatea locurilor, formează de obicei guvernul. Dacă niciun partid nu are majoritate, două partide pot colabora și forma o coaliție (coalition).

Numele vine din cursele de cai: primul cal care trece de stâlpul de sosire câștigă, oricât de mic ar fi avansul lui. La fel, un singur vot în plus față de oricine altcineva este suficient pentru a câștiga un loc.

Nu toate alegerile din Regatul Unit funcționează așa. Parlamentele și adunările cu puteri delegate, despre care vei afla mai departe în acest capitol, sunt alese prin forme de reprezentare proporțională (proportional representation), în care proporția locurilor fiecărui partid urmează aproximativ proporția din totalul voturilor.

Ai nevoie de deputatul tău? Scrie-i, sună-l sau mergi la o „surgery”

Fiecare reprezentant ales are datoria să îi servească și să îi reprezinte pe cei care l-au ales. Iată cum poți lua legătura cu al tău:

• Găsești datele de contact ale reprezentanților tăi și ale partidelor lor la o bibliotecă locală sau pe site-ul Parlamentului Regatului Unit (parliament.uk). Deputații, membrii Adunărilor și MSP-ii sunt trecuți și în The Phone Book (cartea de telefon) a companiei BT.
• Îi poți contacta prin scrisoare sau telefon, fie la biroul lor local din circumscripție (constituency office), fie la biroul lor din Camera Comunelor.
• Mulți deputați țin regulat audiențe numite surgeries în zona lor, unde poți merge să vorbești cu ei personal despre orice te îngrijorează. Orele audiențelor sunt de obicei anunțate în ziarul local.

Descentralizarea: Edinburgh, Cardiff și Belfast

Din 1997, guvernul central a transferat o parte din puterile sale Țării Galilor, Scoției și Irlandei de Nord. Acest proces se numește descentralizare (devolution), iar puterile sunt delegate (devolved): oamenii de acolo au mai mult de spus asupra lucrurilor care îi afectează direct. Adunarea Galeză (Welsh Assembly) și Parlamentul Scoțian (Scottish Parliament) există din 1999. Irlanda de Nord are Adunarea Irlandei de Nord (Northern Ireland Assembly), deși aceasta a fost suspendată de mai multe ori.

Așadar, ce decizii rămân la Londra și care se iau pe plan local?

Fiecare dintre cele trei administrații cu puteri delegate are și propria administrație publică (civil service).

Țara Galilor: Adunarea Națională de la Cardiff

Guvernul galez (Welsh government) și Adunarea Națională a Țării Galilor (National Assembly for Wales) au sediul la Cardiff, capitala Țării Galilor. Adunarea are 60 de membri, numiți Assembly Members (AM). Alegerile au loc o dată la patru ani și folosesc o formă de reprezentare proporțională. Membrii pot vorbi în galeză sau engleză, iar tot ce publică Adunarea este în ambele limbi.

Adunarea poate adopta legi pentru Țara Galilor în 21 de domenii, printre care educația și formarea profesională, sănătatea și serviciile sociale, dezvoltarea economică și locuințele. Din 2011, poate face legi în aceste domenii fără acordul Parlamentului Regatului Unit.

Scoția: Parlamentul Scoțian de la Edinburgh

Parlamentul Scoțian (Scottish Parliament) a fost înființat în 1999 și are sediul la Edinburgh, capitala Scoției. Are 129 de membri, numiți MSPs (Members of the Scottish Parliament, membri ai Parlamentului Scoțian), aleși printr-o formă de reprezentare proporțională.

Parlamentul Scoțian are mai multă putere decât Adunarea Galeză. Poate face legi pentru Scoția în orice domeniu care nu este rezervat în mod expres Parlamentului Regatului Unit, precum dreptul civil și penal, sănătatea, educația și urbanismul, și are, de asemenea, unele puteri suplimentare de a stabili impozite.

Clădirea proprie a Parlamentului, de la Holyrood, a fost terminată abia în 2004, așa că în primii cinci ani MSP-ii s-au reunit în sala Adunării Generale a Bisericii Scoției (Church of Scotland) din Edinburgh. Noua clădire a costat în final mult mai mult decât era planificat, ceea ce a stârnit la vremea respectivă un adevărat scandal.

Irlanda de Nord: Adunarea de la Stormont

Când Irlanda a fost împărțită, în 1922, Irlanda de Nord a primit propriul parlament, Northern Ireland Parliament. După ce conflictul cunoscut drept the Troubles („Tulburările”) a izbucnit în 1969, acel Parlament a fost desființat în 1972.

În 1998 a fost semnat Acordul de la Belfast (Belfast Agreement), numit și Acordul din Vinerea Mare (Good Friday Agreement). La scurt timp după aceea a fost creată actuala Adunare a Irlandei de Nord (Northern Ireland Assembly). Printr-un aranjament de împărțire a puterii (power-sharing), posturile miniștrilor care conduc departamentele guvernamentale sunt împărțite între principalele partide. Adunarea are 108 membri, numiți MLAs (Members of the Legislative Assembly, membri ai Adunării Legislative), aleși prin reprezentare proporțională.

Adunarea Irlandei de Nord ia decizii în domenii precum educația, agricultura, mediul, sănătatea și serviciile sociale.

Guvernul Regatului Unit are puterea de a suspenda oricare dintre adunările cu puteri delegate. A făcut asta cu Adunarea Irlandei de Nord de mai multe ori, atunci când liderilor partidelor politice de acolo le-a fost greu să colaboreze.

Presa și guvernul: Parlamentul la vedere

Ce se întâmplă în Parlament este transmis la televizor și publicat într-o evidență oficială numită Hansard. Poți citi evidența scrisă în bibliotecile mari și pe site-ul Parlamentului.

Hansard a fost o persoană reală. La începutul secolului al XIX-lea, relatările dezbaterilor erau tipărite de un tipograf pe nume Thomas Curson Hansard. Parlamentul a preluat mai târziu el însuși această sarcină, dar numele tipografului a rămas până azi.

Majoritatea oamenilor află despre politică din ziare (numite adesea „presa”), de la televizor, de la radio și de pe internet.

• Regatul Unit are o presă liberă: guvernul nu controlează ce scriu ziarele. Unii proprietari și redactori de ziare au opinii politice puternice și fac campanii ca să influențeze politica guvernului și opinia publică.
• La televiziune și radio e altfel: potrivit legii, ele trebuie să prezinte echilibrat partidele politice și să acorde timp egal opiniilor opuse.

Cine poate vota? Mai întâi trebuie să fii în registrul electoral

Capitolul anterior a povestit cum a fost câștigat pas cu pas dreptul de vot. Democrația deplină la urne a sosit în 1928, iar în 1969 vârsta de vot a fost coborâtă la 18 ani. Cu foarte puține excepții, toți cetățenii adulți, fie născuți în Regatul Unit, fie naturalizați (persoane care au devenit cetățeni mai târziu), pot vota.

Cine poate vota la orice tip de alegeri publice? Există trei grupuri:

Registrul electoral

Ca să votezi la alegerile parlamentare sau locale, numele tău trebuie să fie în registrul electoral (electoral register, lista oficială a alegătorilor).

• Dacă îndeplinești condițiile, contactează biroul de înregistrare electorală (electoral registration office) al consiliului local ca să te înregistrezi. De obicei se află chiar la consiliu, deși în Scoția poate fi în altă parte.
• Dacă nu știi de ce consiliu aparții, site-ul aboutmyvote îl poate găsi după codul poștal. Tot acolo poți descărca formulare de înregistrare în engleză, galeză și alte câteva limbi.
• Registrul este actualizat în fiecare an, în septembrie sau octombrie. Un formular este trimis fiecărei gospodării, iar cineva îl completează cu toți cei care locuiesc acolo și au drept de vot, apoi îl trimite înapoi.
• Irlanda de Nord procedează altfel, prin înregistrare individuală (individual registration): fiecare persoană cu drept de vot își completează propriul formular. Odată înregistrat, rămâi în registru cât timp datele tale nu se schimbă.
• Potrivit legii, consiliul local trebuie să permită oricui să consulte registrul, dar numai sub supraveghere. Registrul se păstrează la biroul local de înregistrare electorală (în Anglia și Țara Galilor, la sediul consiliului) și îl poți consulta și în unele biblioteci și alte clădiri publice.

Ziua votului: de la cartea de alegător la urnă

Votezi la o secție de votare (polling station), care în Scoția se numește polling place. Înainte de alegeri vei primi prin poștă o carte de alegător (poll card). Pe ea scrie unde este secția ta de votare și data alegerilor. În ziua votului, secțiile de votare sunt deschise de la 7 dimineața la 10 seara.

• Când ajungi, personalul secției de votare îți verifică numele și adresa. Alegătorii din Irlanda de Nord trebuie să arate și un act de identitate cu fotografie (photo ID).
• Primești un buletin de vot (ballot paper), pe care îl completezi în intimitate, într-o cabină de vot (polling booth). Cu cine votezi este numai decizia ta: nimeni nu are voie să facă presiuni asupra ta ca să alegi un anumit candidat.
• Completează-l urmând instrucțiunile de pe buletin, apoi pune-l în urnă (ballot box).
• Dacă ți-ar fi greu să ajungi la secția de votare, poți cere să votezi prin poștă (postal ballot). Buletinul de vot îți vine acasă înainte de ziua votului; îl completezi și îl trimiți înapoi. Poți cere acest lucru atunci când te înregistrezi ca alegător.

Să candidezi chiar tu

Nu ești obligat doar să votezi: poți și să candidezi. Dacă ai 18 ani sau mai mult și ești cetățean al Regatului Unit, al Republicii Irlanda sau al unei țări din Commonwealth, de obicei poți candida pentru o funcție publică. Câteva categorii sunt excluse:

• membrii forțelor armate
• funcționarii publici (civil servants)
• persoanele care au fost găsite vinovate de anumite infracțiuni

De asemenea, membrii Camerei Lorzilor nu pot candida la Camera Comunelor, deși pot candida pentru orice altă funcție publică.

Cum urmărești Parlamentul la lucru

Dezbaterile din Parlament sunt publice și oricine poate intra să asculte.

Londra: Parlamentul Regatului Unit

Publicul poate urmări dezbaterile din Palatul Westminster (Palace of Westminster) din galeriile publice ale Camerei Comunelor și ale Camerei Lorzilor. Intrarea este gratuită. Poți cere din timp bilete de la deputatul tău scriindu-i sau poți pur și simplu să stai la coadă la intrarea publică în ziua respectivă. Pentru Comune, așteptarea poate fi de o oră sau două, ba chiar mai mult; la Lorzi se intră de obicei mai ușor.

Cele trei organisme cu puteri delegate

• Irlanda de Nord: MLA-ii se reunesc la Stormont, în Belfast. Ca să programezi o vizită, contactează serviciul educațional (Education Service) al Adunării, folosește site-ul Adunării sau roagă un MLA.
• Scoția: MSP-ii se reunesc în clădirea Parlamentului de la Holyrood, Edinburgh. Echipa de servicii pentru vizitatori (visitor services) îți poate da informații, rezerva bilete și organiza tururi.
• Țara Galilor: AM-ii se reunesc în clădirea Senedd din Cardiff Bay. Poți rezerva un tur ghidat sau un loc în galeria publică.

Regatul Unit și organizațiile internaționale

Regatul Unit nu doar își alege reprezentanții acasă: este și membru al multor organizații internaționale. Testul întreabă des ce face fiecare și prin ce se deosebește de celelalte.

Commonwealth

The Commonwealth (Comunitatea Națiunilor) este un grup de țări care se sprijină reciproc și au aceleași obiective de democrație și dezvoltare. Majoritatea membrilor săi au făcut parte cândva din Imperiul Britanic, dar au aderat și câteva țări care nu au făcut niciodată parte din el.

• Monarhul britanic este șeful ceremonial al Commonwealth-ului.
• Are 54 de state membre.
• Nicio țară nu este obligată să adere: calitatea de membru este voluntară. Commonwealth-ul nu își poate obliga membrii să facă nimic, dar poate suspenda un membru.
• Valorile sale fundamentale sunt democrația, buna guvernare și statul de drept.

Nu ai nevoie de un trecut britanic ca să aderi. Mozambicul, fostă colonie portugheză, a devenit în 1995 primul membru care nu făcuse niciodată parte din Imperiul Britanic. Rwanda a urmat în 2009.

Consiliul Europei

Consiliul Europei (Council of Europe) este adesea confundat cu UE, dar este o organizație separată. Are 47 de țări membre, inclusiv Regatul Unit. Rolul lui este să protejeze și să promoveze drepturile omului în țările membre. Nu are puterea de a face legi; în schimb, elaborează convenții și carte. Cea mai cunoscută este Convenția Europeană a Drepturilor Omului (European Convention on Human Rights), pe care capitolul următor o prezintă în detaliu.

Organizația Națiunilor Unite

Regatul Unit este membru al Organizației Națiunilor Unite (United Nations, ONU), care are peste 190 de țări membre. Ea a fost creată după Al Doilea Război Mondial, cu scopul de a preveni războiul și a promova pacea și securitatea internațională. Consiliul de Securitate al ONU (Security Council) are 15 membri și recomandă ce trebuie făcut atunci când există o criză internațională sau o amenințare la adresa păcii. Regatul Unit este unul dintre cei cinci membri permanenți ai săi.

Adunarea Generală a ONU s-a reunit de fapt pentru prima dată la Londra, pe 10 ianuarie 1946, în Methodist Central Hall din Westminster. Clădirea se află chiar vizavi de Westminster Abbey, la câțiva pași de Parlament.

NATO

Regatul Unit este și membru al NATO (North Atlantic Treaty Organization, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord). NATO este format din țări din Europa și America de Nord care au convenit să se ajute reciproc dacă oricare dintre ele este atacată. NATO lucrează și pentru menținerea păcii între membrii săi.

Rezumatul capitolului

Înapoi: Guvernul britanic, legea și rolul tău