Manual

Capitolul 4: O societate modernă și prosperă

Conținut

Regatul Unit astăzi și religia

Lectură

aproximativ 15 min

Întrebări

14 întrebări

Regatul Unit astăzi: oameni, orașe și credințe

La Land's End, vârful extrem de sud-vest al Angliei, un indicator celebru arată cât de departe este John O'Groats, aflat în vârful de nord al Scoției. În fiecare an, oameni pleacă de aici și străbat tot drumul spre nord, pe jos sau cu bicicleta, adesea ca să strângă bani pentru o cauză caritabilă. Este cea mai lungă călătorie pe care o poți face pe insula Marea Britanie.

Pe drum ai trece prin orașe mari și prin zone rurale liniștite, ai auzi multe accente și limbi diferite și ai vedea biserici, moschei și temple hinduse. Capitolul de față acoperă două secțiuni din capitolul 4 al manualului, Regatul Unit astăzi (The UK today) și Religia (Religion): orașele Regatului Unit, câți oameni trăiesc aici, ce limbi vorbesc și în ce cred.

Patru națiuni, patru capitale

Regatul Unit se află în nord-vestul Europei. Pe insula principală, cele mai îndepărtate două puncte sunt John O'Groats, în nordul Scoției, și Land's End, în vârful extrem de sud-vest al Angliei. Distanța dintre ele este de aproximativ 870 de mile, adică în jur de 1.400 de kilometri.

Strict vorbind, niciuna dintre cifre nu este chiar ce pare. Cele 870 de mile sunt distanța pe șosea; în linie dreaptă, cele două locuri sunt la doar aproximativ 600 de mile (circa 970 km) unul de altul. Iar John O'Groats nici măcar nu este cel mai nordic punct al insulei principale. Acela este Dunnet Head, la aproximativ 18 km spre vest, dar John O'Groats este mult mai cunoscut, așa că oamenii îl consideră în continuare linia de sosire.

Cei mai mulți oameni locuiesc într-un oraș, dar o mare parte din Marea Britanie este încă zonă rurală. Mulți pleacă din oraș în vacanțe sau în weekend ca să facă drumeții, să campeze sau să pescuiască.

Regatul Unit este format din patru țări, iar fiecare are propria capitală:

• Londra (London): capitala Angliei și a întregului Regat Unit
• Edinburgh: capitala Scoției
• Cardiff: capitala Țării Galilor
• Belfast: capitala Irlandei de Nord

Fiecare țară are și alte orașe principale. O întrebare de test te poate întreba ce oraș se află în Scoția sau care în Țara Galilor, așa că merită să știi unde se află fiecare. Iată-le în ordine alfabetică:

Lire și pence: banii din buzunar

Moneda Regatului Unit este lira sterlină (pound sterling), scrisă cu simbolul £. O liră valorează 100 de pence (pe scurt „p”).

Băncile din Scoția și Irlanda de Nord tipăresc propriile bancnote, cu modele diferite de cele ale Bank of England. Aceste bancnote sunt valabile în tot Regatul Unit, dar un magazin sau o firmă poate alege să nu le accepte. Așa că nu te mira dacă o vânzătoare din Londra se uită de două ori la o bancnotă scoțiană.

Dincolo de engleză: galeza și gaelica

Felul în care vorbesc oamenii se schimbă mult de la o parte a Regatului Unit la alta. Engleza însăși are multe accente și dialecte: un om din Liverpool și unul din Glasgow pot suna aproape ca și cum ar vorbi limbi diferite.

Unele părți ale Regatului Unit au și o limbă proprie:

• Țara Galilor: mulți oameni vorbesc galeza (Welsh). Nu este un fel de engleză, ci o limbă separată. Copiii o pot învăța la școală și se predă și la universitate.
• Scoția: în unele părți din Highlands and Islands (Țara Înaltă și Insulele), unii oameni vorbesc gaelica (Gaelic), care este și ea o limbă separată de engleză.
• Irlanda de Nord: unii oameni vorbesc gaelica irlandeză (Irish Gaelic).

Populația: de la 4 milioane la 66 de milioane

În 1600, când pe tron se afla Elisabeta I (Elizabeth I), populația era de doar puțin peste 4 milioane. Până în 2017 depășise 66 de milioane. Iată cum s-a schimbat în acești patru sute de ani:

În ultimii ani, populația a crescut mai repede decât înainte. Există două motive: oamenii care se mută în Regatul Unit și faptul că oamenii trăiesc mai mult.

Oamenii sunt repartizați foarte inegal între cele patru națiuni. Aproximativ 84% locuiesc în Anglia, iar această proporție a rămas cam aceeași de-a lungul timpului. Scoția are puțin peste 8%, Țara Galilor aproximativ 5%, iar Irlanda de Nord sub 3%.

O viață mai lungă

Oamenii din Marea Britanie trăiesc acum mai mult decât în orice altă perioadă a istoriei, pentru că atât nivelul de trai, cât și îngrijirea medicală s-au îmbunătățit. Există mai mulți oameni de 85 de ani sau mai mult decât oricând. Asta are un cost: sunt necesari mai mulți bani pentru pensii și îngrijire medicală.

Diversitatea etnică: o populație mai amestecată decât acum un secol

Față de acum o sută de ani, Regatul Unit de astăzi este mult mai variat, atât ca origine etnică a oamenilor, cât și ca religie. Din cauza imigrației de după al Doilea Război Mondial, aproape 10% dintre oameni au cel puțin un părinte sau un bunic născut în străinătate. Regatul Unit este o societate multinațională și multirasială, cu o cultură bogată și variată.

Oamenii din Regatul Unit au rădăcini de familie peste tot în lume, iar acest amestec se schimbă repede, mai ales în orașe mari precum Londra. De aceea cifrele exacte sunt greu de stabilit. În sondaje, grupul ales de cei mai mulți oameni este cel alb. El îi include pe cei ale căror familii provin din Europa, America, Australia, Canada sau Noua Zeelandă. Alte grupuri mari sunt cele de origine asiatică, de culoare și mixtă.

O mare parte din acest amestec își are originea în anii de după al Doilea Război Mondial. În 1948, nava Empire Windrush a adus primul grup mare de migranți din Caraibe, iar mai târziu au venit mulți alți oameni din India, Pakistan și alte țări (vezi Marea Britanie după 1945). Aceasta este povestea din spatele celor „aproape 10%” de oameni cu un părinte sau un bunic născut în străinătate.

O societate a egalității

În Regatul Unit este ilegal să tratezi pe cineva nedrept din cauza sexului său sau pentru că este ori nu este căsătorit. Bărbații și femeile au drepturi egale la muncă, în ce privește proprietatea, precum și în căsătorie și divorț. Când părinții sunt căsătoriți, mama și tatăl au o responsabilitate egală pentru copiii lor.

Astăzi femeile reprezintă aproximativ jumătate dintre cei care lucrează. În medie, fetele au rezultate mai bune la școală decât băieții, iar mai multe femei decât bărbați merg la universitate.

Femeile au mult mai multe oportunități profesionale decât în trecut. Lucrează în toate sectoarele economiei și mai multe femei ca oricând ocupă funcții de conducere, inclusiv în domenii care odinioară erau mai ales masculine. În același timp, bărbații fac acum o gamă mai largă de meserii decât înainte. Nimeni nu se mai așteaptă ca femeile să stea acasă, iar multe continuă să lucreze după ce au copii. În multe familii, ambii parteneri lucrează și împart îngrijirea copiilor și treburile casei.

Este o schimbare mare într-un timp scurt. Acum o sută de ani, femeile din Marea Britanie nici măcar nu puteau vota: unele femei au primit dreptul de vot în 1918, iar femeile au obținut aceleași drepturi de vot ca bărbații abia în 1928 (vezi Cele două războaie mondiale). Astăzi, principala lege care îi protejează pe oameni de discriminare este Legea egalității din 2010 (Equality Act 2010), care protejează nouă „caracteristici”, printre care sexul, vârsta, rasa, religia și căsătoria sau parteneriatul civil.

Religia: o țară cu tradiție creștină

Din punct de vedere istoric, Regatul Unit este o țară creștină. Iată rezultatele recensământului (Census) din 2011, numărătoarea tuturor celor care locuiesc în țară, care are loc o dată la zece ani:

În tot Regatul Unit vei găsi și lăcașuri de cult ale altor credințe: moschei, temple hinduse, sinagogi (evreiești), gurdwara (ale sikhșilor) și temple budiste. Dar legea îi dă fiecăruia dreptul să își aleagă religia sau să nu aibă niciuna. La recensământul din 2011, un sfert dintre oameni (25%) au răspuns că nu au nicio religie.

Biserica Angliei

În Anglia, Biserica și statul sunt legate prin constituție. Biserica oficială a statului este Biserica Angliei (Church of England). În alte țări este cunoscută drept Biserica Anglicană (Anglican Church), iar în Scoția și în SUA se numește Biserica Episcopală (Episcopal Church). Este o Biserică protestantă, care își are originea în Reforma (Reformation) din anii 1530, când Henric al VIII-lea (Henry VIII) a rupt legăturile cu Roma (vezi Dinastia Tudor).

• Monarhul este capul acestei Biserici.
• Conducătorul ei spiritual este Arhiepiscopul de Canterbury (Archbishop of Canterbury).
• Monarhul are dreptul să numească Arhiepiscopul și alți clerici de rang înalt, dar în practică decid de obicei prim-ministrul (Prime Minister) și o comisie aleasă de Biserică.
• Câțiva dintre episcopii ei au locuri în Camera Lorzilor (House of Lords).

Biserica Scoției și alte Biserici

Biserica națională a Scoției este Biserica Scoției (Church of Scotland). Este o Biserică presbiteriană (Presbyterian), condusă de pastori și prezbiteri (ministers and elders), nu de episcopi. Adunarea ei principală se numește Adunarea Generală (General Assembly), iar persoana care o prezidează este Moderatorul (Moderator). Fiecare Moderator are mandat doar un an și vorbește adesea public în numele Bisericii.

Țara Galilor și Irlanda de Nord nu au o Biserică oficială (established Church, adică o Biserică oficială a statului). Alte grupări protestante din Regatul Unit sunt baptiștii (Baptists), metodiștii (Methodists), presbiterienii (Presbyterians) și quakerii (Quakers). Există și alte confesiuni creștine, iar cea mai mare dintre ele este Biserica romano-catolică (Roman Catholic).

Țara Galilor făcea parte cândva din Biserica Angliei. În 1920, Biserica din Țara Galilor a fost separată de stat și a devenit Church in Wales, o Biserică independentă; de aceea Țara Galilor nu are astăzi o Biserică oficială. În Scoția, Bisericile presbiteriene nu au deloc episcopi. Așa că, deși St Giles' din Edinburgh se numește catedrală, a fost reședință episcopală doar în două perioade scurte din secolul al XVII-lea; celălalt nume al ei este High Kirk of Edinburgh.

Patru sfinți patroni, patru zile speciale

Fiecare dintre cele patru națiuni are propriul sfânt patron (patron saint), un sfânt despre care se crede că veghează asupra țării, iar fiecare sfânt are ziua lui:

1 mar.
St David's Day
Țara Galilor

17 mar.
St Patrick's Day
Irlanda de Nord

23 apr.
St George's Day
Anglia

30 nov.
St Andrew's Day
Scoția

• 1 martie: St David's Day (Ziua Sfântului David), Țara Galilor
• 17 martie: St Patrick's Day (Ziua Sfântului Patrick), Irlanda de Nord
• 23 aprilie: St George's Day (Ziua Sfântului Gheorghe), Anglia
• 30 noiembrie: St Andrew's Day (Ziua Sfântului Andrei), Scoția

Doar Scoția și Irlanda de Nord fac din ziua sfântului lor o sărbătoare legală, și chiar și în Scoția unele firme și birouri rămân deschise. Există sărbătoriri în tot Regatul Unit, mai ales acolo unde mulți oameni au rădăcini scoțiene, nord-irlandeze sau irlandeze.

În Anglia și Țara Galilor, aceste zile nu mai sunt zile libere legale, dar oamenii încă le sărbătoresc cu parade și festivaluri mici.

Sfinții înșiși au povești pline de culoare. Despre Sfântul Gheorghe, ucigașul de balauri din legendă, se spune că a fost soldat în armata romană și că nu a pus niciodată piciorul în Anglia. Sfântul Patrick, după propria mărturie, s-a născut în Britannia, a fost capturat de tânăr și dus ca sclav în Irlanda, iar mai târziu s-a întors acolo ca să răspândească creștinismul. Sfântul David a fost un episcop galez din secolul al VI-lea, iar de ziua lui mulți oameni poartă un narcis galben (daffodil), floarea națională a Țării Galilor. Sfântul Andrei, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus, îi dă steagului Scoției crucea albă în diagonală, după povestea că a fost omorât pe o cruce în formă de X; ziua lui este zi liberă bancară (bank holiday) în Scoția din 2007. Pune laolaltă crucile Sfântului Gheorghe, Sfântului Andrei și Sfântului Patrick și obții Union Flag (drapelul Uniunii; vezi O putere mondială).

Rezumatul capitolului