1947–anii 1960

De la Imperiu la Commonwealth

După al Doilea Război Mondial, în timp ce acasă se construia statul bunăstării, Imperiul Britanic (British Empire) de peste mări a început să se destrame. În 1947, Marea Britanie a acordat independența unui număr de nouă țări, printre care India, Pakistanul și Ceylonul (actuala Sri Lanka). (Manualul trece Ceylonul la 1947; în realitate, Ceylonul a devenit independent în februarie 1948. La test, răspunde ca în manual.) În cei 20 de ani care au urmat și-au câștigat independența și colonii din Africa, Caraibe și Pacific.

În aceeași perioadă, Marea Britanie și-a construit propria bombă atomică. A intrat și în NATO (North Atlantic Treaty Organization, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord), o alianță nouă, creată ca să-și apere membrii de un atac al Uniunii Sovietice și al aliaților ei.

Între 1951 și 1964 au fost la putere conservatorii. Economia și-a revenit în anii 1950, iar viața oamenilor muncii a continuat să se îmbunătățească. Prim-ministrul Harold Macmillan a ținut un celebru discurs despre „vântul schimbării” (wind of change), despre decolonizare (coloniile care devin independente) și independența țărilor din Imperiu.

Macmillan a ținut acel discurs în februarie 1960, în fața parlamentului Africii de Sud, la Cape Town. Stând în fața unui guvern care practica apartheidul (separarea oamenilor după rasă), el a spus că un „vânt al schimbării”, al sentimentului național african, sufla peste tot continentul și că oamenii trebuiau să-l accepte, fie că le plăcea, fie că nu. Ascultătorii lui nu au fost deloc încântați.

Cuprinsul epocii: 1930 – 1950