Manual

Capitolul 4: O societate modernă și prosperă

Conținut

Sportul

Lectură

aproximativ 15 min

Întrebări

14 întrebări

Sportul: de la Wimbledon la Jocurile Olimpice de la Londra

Pe 29 iulie 1948, pe stadionul Wembley din Londra începea ceremonia de deschidere a primelor Jocuri Olimpice de după al Doilea Război Mondial. În aceeași zi, pe gazonul unui spital din nord-vestul Londrei, peste o duzină de foști militari în scaune cu rotile își încordau arcurile într-un concurs de tir cu arcul.

Acel concurs mic și discret a devenit Jocurile Paralimpice de astăzi. Fotbalul, cricketul, tenisul și golful și-au căpătat toate forma în Marea Britanie, și chiar și Jocurile Paralimpice au început aici. Acest capitol acoperă secțiunea Sport din capitolul 4 al manualului: cele trei Jocuri Olimpice de la Londra, 16 vedete sportive pe care ar trebui să le recunoști și marile evenimente și locuri ale fiecărui sport pentru care Marea Britanie este cunoscută.

Sporturi născute în Marea Britanie și două stadioane mari

Sportul contează mult în viața multor britanici. Mai multe sporturi care se joacă astăzi în toată lumea și-au căpătat forma modernă în Marea Britanie: cricketul (cricket), fotbalul (football), tenisul pe iarbă (lawn tennis), golful (golf) și rugbyul (rugby).

Meciurile și evenimentele mari au loc adesea pe stadioane mari. Două dintre cele mai cunoscute sunt Wembley Stadium din Londra și Principality Stadium din Cardiff, capitala Țării Galilor. Dacă vrei să faci și tu mișcare, consiliile locale și firmele private administrează tot felul de locuri pentru asta: piscine, săli de sport, terenuri de tenis, terenuri de fotbal și chiar pârtii de schi uscate (dry ski slopes), adică pârtii acoperite cu o suprafață artificială, pe care poți schia fără zăpadă.

Actualul stadion Wembley s-a deschis în 2007 pe locul vechiului stadion din 1923 și are aproximativ 90.000 de locuri. Arcul alb de deasupra acoperișului are 134 de metri înălțime și se vede din multe părți ale Londrei. Unul dintre proiectanți a fost arhitectul Norman Foster, care apare din nou în capitolul următor, Arte și cultură.

Londra găzduiește Jocurile Olimpice de trei ori

Regatul Unit a găzduit Jocurile Olimpice (Olympic Games) de trei ori, în 1908, 1948 și 2012, și de fiecare dată la Londra. Pentru Jocurile din 2012, principalul loc de desfășurare a fost la Stratford, în estul Londrei. Echipa britanică a avut rezultate bune la multe sporturi diferite și s-a clasat pe locul al treilea în clasamentul pe medalii. În acel an, la Londra au avut loc și Jocurile Paralimpice (Paralympic Games).

Jocurile din 1948 au fost poreclite „Jocurile austerității” (Austerity Games). Marea Britanie abia ieșise din război, iar mâncarea și benzina erau încă raționalizate. Nu s-au construit locuri noi de concurs și nu a existat un sat olimpic: bărbații au stat în tabere ale aviației și ale armatei, iar femeile în căminele colegiilor din Londra.

1. 1908Londra găzduiește Jocurile Olimpice pentru prima dată. Roma ar fi trebuit să le găzduiască, dar Italia s-a retras și Londra a preluat organizarea
2. 1948Londra le găzduiește a doua oară: primele Jocuri Olimpice de după al Doilea Război Mondial, cunoscute drept „Jocurile austerității”
3. 1948Pe 29 iulie, ziua deschiderii Jocurilor Olimpice, dr. Guttmann organizează la spitalul Stoke Mandeville primul concurs sportiv pentru pacienți în scaune cu rotile
4. 1960Primele Jocuri Paralimpice oficiale au loc la Roma
5. 2012Londra le găzduiește a treia oară, cu principalul loc de desfășurare la Stratford, în estul Londrei; Marea Britanie iese a treia în clasamentul pe medalii, iar Jocurile Paralimpice au loc tot la Londra

Unde au început Jocurile Paralimpice: spitalul Stoke Mandeville

Jocurile Paralimpice s-au născut din munca lui Dr Sir Ludwig Guttmann. El era un refugiat care fugise din Germania, iar la spitalul Stoke Mandeville din Buckinghamshire îngrijea pacienți cu leziuni ale coloanei vertebrale.

Pe atunci, de la oamenii cu o leziune a coloanei se aștepta adesea să stea în pat și pur și simplu să aștepte să moară. Guttmann a găsit noi moduri de a-i trata și și-a încurajat pacienții să facă mișcare și să concureze în sport. Concursul de tir cu arcul din 1948, de la începutul acestui capitol, era unul dintre ale lui.

16 vedete sportive de cunoscut

Sunt 16 vedete sportive britanice de cunoscut (dacă îi socotim pe dansatorii pe gheață Torvill și Dean ca una singură). Testul întreabă des cine ce a făcut și în ce sport și folosește adesea oameni din același sport ca răspunsuri greșite: de exemplu, doi cicliști sau doi câștigători ai maratonului în scaun cu rotile. Folosește cartonașele de mai jos ca să-i cunoști mai întâi; toate detaliile sunt în caseta „De reținut” de după ele.

Roger Bannister
Alergare
1954: prima milă sub 4 minute

Kelly Holmes
Alergare
Două medalii olimpice de aur la alergare, în 2004

Mo Farah
Alergare
Născut în Somalia; aur la 5.000 m și 10.000 m în 2012 și 2016

Jessica Ennis-Hill
Atletism
Heptatlon: aur olimpic în 2012, argint în 2016

Tanni Grey-Thompson
Curse în scaun cu rotile
11 medalii paralimpice de aur; de 6 ori câștigătoare a London Marathon

David Weir
Curse în scaun cu rotile
6 medalii de aur la două ediții paralimpice; de 6 ori câștigător al London Marathon

Ellie Simmonds
Înot
Aur paralimpic la trei ediții; cea mai tânără din echipa britanică în 2008

Chris Hoy
Ciclism
Scoțian; 6 medalii olimpice de aur și 1 de argint

Bradley Wiggins
Ciclism
2012: primul britanic care a câștigat Turul Franței; 8 medalii olimpice

Steve Redgrave
Canotaj
Aur la cinci ediții olimpice la rând

Ellen MacArthur
Navigație cu vele
2004: cea mai rapidă călătorie solitară în jurul lumii

Bobby Moore
Fotbal
Căpitanul Angliei, câștigătoarea Cupei Mondiale din 1966

Ian Botham
Cricket
Căpitanul Angliei; recorduri la batting și bowling

Andy Murray
Tenis
Scoțian; US Open 2012; campion la Wimbledon în 2013 și 2016

Jackie Stewart
Automobilism
Scoțian; de 3 ori campion mondial de Formula 1

Torvill and Dean
Dans pe gheață
Aur olimpic în 1984

Unele dintre aceste vedete ne-au lăsat momente celebre. Bannister și-a alergat mila în 3 minute și 59,4 secunde pe 6 mai 1954, pe pista de pe Iffley Road din Oxford, pe când era încă student la medicină; mai târziu a devenit neurolog (medic pentru creier și nervi). După a patra medalie de aur, în 1996, Redgrave a spus că oricine îl vede apropiindu-se din nou de o barcă are permisiunea lui să-l împuște, dar s-a întors totuși și a câștigat a cincea în 2000. La Jocurile Olimpice de iarnă din 1984 de la Sarajevo, Torvill și Dean au patinat pe Boléro, iar toți arbitrii le-au dat nota perfectă 6,0 pentru impresia artistică. Iar pe 4 august 2012, zi pe care presa britanică a numit-o „Super Saturday” („Super-sâmbăta”), Ennis (heptatlon), săritorul în lungime Greg Rutherford și Farah (10.000 de metri) au câștigat toți aurul în mai puțin de o oră.

Cricket, fotbal și rugby

Cricketul: cinci zile și tot egal

Cricketul a început în Anglia, iar astăzi se joacă în multe țări. Un singur meci poate dura până la cinci zile și tot se poate termina la egalitate. Se consideră că firea ciudată a jocului și regulile lui complicate îi arată pe britanici în ce au mai bun, cu simțul lor puternic al jocului cinstit (fair play).

Multe expresii din cricket au intrat în engleza de zi cu zi, iar dacă locuiești în Regatul Unit le vei auzi cu siguranță:

Cea mai cunoscută competiție de cricket este the Ashes („Cenușa”), o serie de Test matches (meciuri internaționale de cricket) între Anglia și Australia.

Numele a pornit de la o glumă. În 1882, Australia a învins pentru prima dată Anglia într-un Test match pe pământ englezesc, iar un ziar londonez, The Sporting Times, a publicat un anunț mortuar în bătaie de joc, care spunea că cricketul englez a murit, că trupul lui va fi incinerat și că cenușa (ashes) va fi dusă în Australia. Următorul căpitan al Angliei care a făcut un turneu în Australia a promis să „recâștige cenușa”, iar după serie a primit o urnă mică despre care se spunea că ar conține un bail ars (una dintre bucățile mici de lemn de deasupra porții). Urna este păstrată și azi în muzeul de la terenul de cricket Lord's din Londra.

Fotbalul: sportul preferat al Regatului Unit

Fotbalul este cel mai popular sport din Regatul Unit. Are o istorie lungă aici, iar primele cluburi profesioniste au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea.

• Ligile: Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au fiecare propriile ligi, cu cluburi din diferite orașe. Premier League din Anglia are un public internațional uriaș, iar mulți dintre cei mai buni jucători ai lumii joacă în ea.
• Europa: multe cluburi din Regatul Unit joacă și împotriva echipelor din restul Europei, în competiții precum UEFA Champions League (Liga Campionilor).
• Echipele de acasă: multe orașe au un club profesionist, iar suporterii sunt mândri să-și susțină echipa locală. Rivalitatea dintre cluburi, și dintre suporterii lor, poate fi aprigă.
• Echipele naționale: fiecare dintre cele patru națiuni are propria echipă națională, care joacă în turnee precum Cupa Mondială FIFA (FIFA World Cup) și Campionatul European UEFA (UEFA European Football Championships). Singurul mare turneu internațional câștigat de Anglia este Cupa Mondială din 1966, găzduită de Regatul Unit. Finala s-a jucat pe stadionul Wembley, unde Anglia a învins Germania de Vest cu 4–2 după prelungiri. Căpitanul care a primit trofeul de la Elisabeta a II-a (Elizabeth II) a fost Bobby Moore, iar astăzi o statuie a lui stă în fața noului Wembley.
• Fotbalul amator: în fiecare săptămână, mulți oameni joacă meciuri de amatori în parcuri din tot Regatul Unit, iar fotbalul este un sport comunitar popular.

Rugbyul: două seturi de reguli

Rugbyul a început în Anglia la începutul secolului al XIX-lea. Există două tipuri, fiecare cu regulile lui: rugby union și rugby league. Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord au fiecare ligi și echipe naționale la ambele tipuri de rugby. Irlanda de Nord se unește cu Republica Irlanda (Republic of Ireland) într-o singură echipă a Irlandei.

• Cea mai faimoasă competiție de rugby union este Six Nations Championship (Turneul celor Șase Națiuni), jucat de Anglia, Irlanda, Scoția și Țara Galilor, plus Franța și Italia.
• Cea mai cunoscută competiție de rugby league pentru cluburi este Super League.

Cât despre începuturile rugbyului, povestea spune că în 1823 William Webb Ellis, elev la Rugby School, a luat mingea în mâini în timpul unui meci de fotbal și a fugit cu ea, „inventând” astfel acest sport. Povestea a fost scrisă abia după câteva decenii, iar mulți istorici cred că este doar o legendă. Chiar și așa, trofeul Cupei Mondiale de rugby se numește și azi Webb Ellis Cup.

Curse de cai, golf și tenis

Cursele de cai: sportul regilor și al reginelor

Cursele de cai din Marea Britanie au o istorie foarte lungă: există dovezi ale unor curse încă din vremea romanilor, iar sportul a avut mereu legături strânse cu familia regală (Royal Family). În toată țara există hipodromuri, iar patru locuri merită știute în mod special:

• Royal Ascot, în Berkshire: curse timp de cinci zile, cu membri ai familiei regale printre spectatori. Hipodromul a fost întemeiat în 1711 de regina Ana (Queen Anne), la aproximativ 10 km de Castelul Windsor, iar în fiecare iunie pălăriile și ținutele spectatorilor atrag aproape la fel de multă atenție ca și caii.
• Grand National: se aleargă la Aintree, lângă Liverpool.
• Scottish Grand National: se aleargă la Ayr, în Scoția.
• National Horseracing Museum (Muzeul Național al Curselor de Cai): la Newmarket, în Suffolk.

Golful: vechiul joc al Scoției

Golful modern își are originile în Scoția secolului al XV-lea. Astăzi mulți oameni îl joacă, de plăcere sau ca profesioniști, iar terenuri de golf, publice și private, găsești peste tot în Regatul Unit. St Andrews, în Scoția, este numit casa golfului (home of golf).

De fapt, cuvântul „golf” apare pentru prima dată în documentele istorice într-o interdicție. În 1457, regele Iacob al II-lea al Scoției (James II) a interzis golful și fotbalul, pentru că oamenii le jucau în loc să exerseze tirul cu arcul.

The Open Championship este singurul dintre cele patru turnee „Major” de golf care se ține în afara Statelor Unite, iar în fiecare an îl găzduiește alt teren.

Tenisul: iarba de la Wimbledon

Tenisul așa cum îl știm astăzi și-a căpătat forma în Anglia spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Primul club de tenis a fost înființat la Leamington Spa în 1872.

Cel mai cunoscut turneu al Marii Britanii este The Wimbledon Championships, care se joacă în fiecare vară la All England Lawn Tennis and Croquet Club. Niciun turneu de tenis din lume nu este mai vechi, iar dintre cele patru turnee de Grand Slam este singurul jucat pe iarbă.

Numele complet al clubului include cuvântul „croquet” pentru că la început a fost un club de crochet. Tenisul a fost adăugat mai târziu, iar primul turneu de la Wimbledon a avut loc în 1877. Astăzi, un castron de căpșuni cu frișcă face parte din orice vizită la Wimbledon, iar jucătorii trebuie să respecte o regulă care îi obligă să se îmbrace aproape în întregime în alb.

Navigație cu vele, canotaj, automobilism și schi

Sporturile pe apă: o tradiție marinărească

Marea Britanie este înconjurată de mare, iar navigația cu vele a fost mereu populară, semn al istoriei lungi a țării ca națiune de marinari.

• În 1966–1967, navigatorul britanic Sir Francis Chichester a devenit primul om care a navigat singur în jurul lumii, ocolind vârfurile sudice a două continente: Capul Bunei Speranțe (Cape of Good Hope) din Africa și Capul Horn (Cape Horn) din America de Sud. Când a ajuns acasă, în 1967, Elisabeta a II-a l-a făcut cavaler cu aceeași sabie pe care Elisabeta I (Elizabeth I) o folosise cu aproape patru sute de ani înainte ca să-l facă cavaler pe Francis Drake, primul englez care a condus o călătorie în jurul lumii (vezi Dinastia Tudor).
• Sir Robin Knox-Johnston a făcut și mai mult doi ani mai târziu: a navigat singur în jurul lumii fără să se oprească niciodată, primul om care a reușit asta.
• În tot Regatul Unit au loc competiții de navigație cu vele. Cea mai cunoscută se desfășoară la Cowes, pe Insula Wight (Isle of Wight).
• Canotajul este popular atât ca hobby, cât și ca sport de competiție. În fiecare an, universitățile Oxford și Cambridge se întrec pe Tamisa (River Thames), iar foarte mulți oameni privesc cursa. Această cursă, Boat Race, a început în 1829 și se vâslește pe Tamisa, în sud-vestul Londrei, de la Putney la Mortlake, pe o distanță de aproximativ 6,8 km.

Automobilismul: din 1902

Marea Britanie are o istorie lungă în sporturile cu motor, atât pentru mașini, cât și pentru motociclete, iar cursele de mașini au început aici în 1902. Regatul Unit este încă lider mondial în proiectarea și construirea tehnologiei pentru sporturile cu motor. În fiecare an, Marea Britanie găzduiește un Mare Premiu de Formula 1 (Grand Prix), iar mai mulți piloți britanici au devenit campioni mondiali de Formula 1. Printre cei recenți se numără Damon Hill, Lewis Hamilton și Jenson Button. Marele Premiu al Marii Britanii are loc de obicei la Silverstone, în regiunea Midlands din Anglia, iar prima cursă din istoria Campionatului Mondial de Formula 1 s-a ținut acolo pe 13 mai 1950.

Schiul: fără zăpadă

Schiul devine tot mai popular în Regatul Unit. Mulți oameni merg în vacanțe la schi în străinătate, dar poți exersa și pe pârtiile uscate din toată țara, iar iarna există uneori și zăpadă adevărată pe care să schiezi. Scoția are cinci centre de schi, iar cea mai lungă pârtie de schi uscată din Europa se află lângă Edinburgh.

Rezumatul capitolului

Înapoi: O societate modernă și prosperă