1603–1640

Regele contra Parlamentului: dreptul divin al regilor

Povestea 2 din 10

În Anglia începutului de secol al XVII-lea se pregătea o mare dispută: cine conducea cu adevărat țara, regele sau Parlamentul? Elisabeta I fusese foarte pricepută în relația cu Parlamentul. Știa să găsească drumul între ce voia ea, ce voia Camera Lorzilor (House of Lords) și ce voia Camera Comunelor (House of Commons), pe măsură ce Camera Comunelor devenea tot mai protestantă.

Iacob I și fiul său, Carol I, nu au fost la fel de abili. Amândoi credeau în dreptul divin al regilor (Divine Right of Kings): ideea că Dumnezeu însuși îl alege pe rege, așa că un rege nu are nevoie de permisiunea Parlamentului pentru nimic din ce face.

Carol I, care a devenit rege al Angliei, Țării Galilor, Irlandei și Scoției, a domnit exact în acest fel. Când Parlamentul nu a fost de acord cu politica sa religioasă și externă, pur și simplu a încetat să-l mai convoace. Timp de 11 ani a încercat toate metodele la care s-a putut gândi ca să strângă bani fără aprobarea Parlamentului, până când tulburările din Scoția l-au obligat să-l convoace din nou.

Portretul triplu al lui Carol I pictat de Van Dyck: același chip văzut din stânga, din față și din dreapta într-un singur tablou — Portretul triplu al lui Carol I, pictat de Anthony van Dyck în 1635–1636. A fost trimis la Roma pentru ca sculptorul Bernini să poată sculpta după el un bust de marmură al regelui. Pictură de Anthony van Dyck, Royal Collection, domeniu public, prin Wikimedia Commons

Test rapid

James I and Charles I shared a belief that led Charles I to try to govern without Parliament. What was it called?

Întrebarea în română

Iacob I și Carol I aveau în comun o convingere care l-a făcut pe Carol I să încerce să guverneze fără Parlament. Cum se numea această convingere?
A: Statul de drept (rule of law)
B: Habeas corpus
C: Dreptul divin al regilor
D: Monarhia constituțională

Cuprinsul epocii: 1600 – 1700