1656–1720

O populație în creștere: noii veniți

În secolul al XVII-lea, în timp ce regii și Parlamentul se luptau pentru putere, și viața oamenilor obișnuiți se schimba. În acești ani, mulți oameni din Marea Britanie și Irlanda au plecat pe mare ca să înceapă o viață nouă în coloniile din America și din alte locuri. În același timp, soseau noi veniți:

• În 1656, evreii s-au stabilit la Londra. Au fost primii evrei care și-au făcut un cămin aici de la Evul Mediu încoace.
• Între 1680 și 1720, un număr mare de refugiați cunoscuți drept hughenoți (Huguenots) au fugit în Marea Britanie din Franța. Erau protestanți care fuseseră persecutați în Franța din cauza religiei lor. Mulți erau bine educați și foarte pricepuți și au lucrat în știință, în sistemul bancar, în țesătorie și în alte meșteșuguri.

Se crede că cuvântul englezesc „refugee” (refugiat) a venit din francezul réfugié cam în această perioadă și că a fost folosit prima dată pentru hughenoți. Mulți țesători hughenoți s-au stabilit în Spitalfields, în estul Londrei, și au devenit celebri pentru țesutul mătăsii; casele lor vechi se pot vedea acolo și astăzi. Evreilor li se permisese să se stabilească din nou în țară pe vremea lui Cromwell (fuseseră expulzați din Anglia în 1290), iar Sinagoga Bevis Marks, deschisă în 1701, este cea mai veche sinagogă din Marea Britanie care este încă folosită.

Cuprinsul epocii: 1600 – 1700